S-a dus fiorul in nerost,
iar rostul in nefiinta...
Clavirul nu ne mai suspina emotii,
ci, aratandu-se surd in fata noastra,
se retrage in tabloul nostru monocrom...
Vinul sta sa putrezeasca pe petalele romantei
unei calde adieri de toamna...
Iar noi,
noi cutreieram pali decorurui bicolore,
adumbrite de lumini multicolore
in care ne scaldam noi doi
cu ai nostri umeri goi...
Ne condensam cu ceata in cautarea unui paradis fad.
Dar in lumina nu vedem nimic altceva decat pasii unor melci
ce-si indreapta antenele unul catre altul.
Poate ne vom aminti de caile acestea
si atunci cand ele vor fi estompate in tacerea mortii de demult...
