Never cry, I never die...

You, you can look at me with your eyes closed
and see the love in my heart,
you wash my tears with the embrace of your soul
you run into my mand all day.
I love to look into your heart and see me walking slow
until I get to touch all your emotions with my feelings.
Something is not right with my breath when you walk away...
It just stopps living without the wormth of your smile...
Angel, the poison of your blood surrounds me
when your fingers dance on my skin
and my flesh dies to feel the smell of your passion...
I live through your soul and I dream through your hopes.
I haven't seen the dark since I have you,
because the touch of your burning lips
lights a fire that spreeds into all my soul.
Baby, I love you when you dress my heart with your heart
when I feel cold...
I adore you when your three words tell stories to my ears.
I need you when my existence is lost...
I feel you when I'm sufferring,
I miss you when you don't speak,
even if your silence tells me everything...
I cry for you when your whispers are sad...
You know your voice is my favorite song
and your breath is my favorite drink...
Keep me in your thoughts, my life,
and I promise you I will never die!

Si tortele plang

S-au stins scanteile amare,
le-a inghitit roua lalelelor imbibate in sange putrezit,
sorbind tot visul in tacerea mortii noastre.
Si totusi tortele sunt vii si mistuie asfaltul rece,
izbind cu flacari praful dulce ce traia in ceata sumbra a firelor noastre de iubire...
Se desprinde incet, dar sigur trupul nostru,
agonisind in urma un suflet mistuit de un miraj atat de colorat.
Tortele-si transmit acum durerea trandafirilor,
facandu-i sa-si picure petalele in stropi de carne arsa pe asfaltul orasului acesta fad.
Poteca umeda se bifurca in doua drumuri,
iar eu, lasandu-ti mana sa pluteasca in eter,
nu mai pot decat sa mangai tulpinile uscate ale padurii reci.
Vei sta ascuns in amintire
si vei arde si tu ca tortele ce mi-au inmormantat paradisul
si m-au topit intr-un miraj alb si negru...

Condensare monocroma

S-a dus fiorul in nerost,
iar rostul in nefiinta...
Clavirul nu ne mai suspina emotii,
ci, aratandu-se surd in fata noastra,
se retrage in tabloul nostru monocrom...
Vinul sta sa putrezeasca pe petalele romantei
unei calde adieri de toamna...
Iar noi,
noi cutreieram pali decorurui bicolore,
adumbrite de lumini multicolore
in care ne scaldam noi doi
cu ai nostri umeri goi...
Ne condensam cu ceata in cautarea unui paradis fad.
Dar in lumina nu vedem nimic altceva decat pasii unor melci
ce-si indreapta antenele unul catre altul.
Poate ne vom aminti de caile acestea
si atunci cand ele vor fi estompate in tacerea mortii de demult...

A thought for Michael Jackson

You are not alone anymore,
For we really care about you,
But now you have to open a new door
To end the hard moments you've been through.

Now Heaven is your only stage,
Don't look behind, there's nothing to see here,
You stepped into the light, you turned the page,
Now walk your path and have no fear!

You didn't heal the world of hate,
But you sang for love and peace on Earth
And even if now is a little late
I want to tell you that you're in my heart!

Now raise your soul and pray for us
And pray for you and every sin,
Receive the holly light with open arms
And now forever can begin...

Unde este Fat-Frumos?

Unde este Făt-Frumos ?

Într-o lume în care fiecare îşi trăieşte destinul, mai mult sau mai puţin plăcut, într-o epocă în care suntem puşi pe fugă de timpul neiertător şi tindem către bunăstarea noastră, nu ne mai construim vise, considerând că unele sunt greu de îndeplinit. Cu toate acestea, noi, femeile, nu renunţăm să visăm la Făt-Frumos, acel cavaler călare pe un cal alb, care să se strecoare în visele noastre şi să le ducă la îndeplinire.
Dar mai există Făt-Frumos ? În societatea în care vieţuim, Făt-Frumos e doar un mit. Fineţea masculină s-a pierdut, pasiunea pentru estetic a zburat, catifeaua s-a transformat într-o panză aspră, iar calul a luat-o la fugă prin munţi, speriat fiind de inovaţiile lumii actuale. Cavalerii nu mai sunt chiar gentlemani, trandafirii şi-au pierdut mirosul şi s-au ofilit, iar serenadele sub balcon nu mai au note.
S-au decolorat epocile de demult în care frumuseţea femeii reprezenta visul bărbatului, au apus gesturile dulci ce ridicau inimile femeilor la Cer, iar Făt-Frumos a intrat într-o poveste scrisă de fiecare femeie care a cunoscut fericirea în cel mai nobil chip posibil.

Rosu aprins

Ce rosu am visat azi-noapte!
Era un rosu aprins,
aprins de tot ce-am avut, poate
aprins de tine, aprins de ganduri,
aprins de noi.
Un rosu aprins de aripi, de doi
ingeri cazuti pe-altarul rosu
si chinuitit de-amarnicul foc negru.
Acesti doi ingeri suntem noi,
intoxicati de aburul funebru.
Ce-ti mai doresti in noaptea asta rece?
S-aprinzi un rosu criptic pe-aripi pure?
Eu nu stiu ce-mi doresc in seara asta,
un sumbru gand mi-apasa pleoapale dure
si nu ma regasesc decat in vantul uscat
ca o frunza rosie alungata de iluzii moarte.
Ce-a mai ramas din enigmaticul vis
trait de ingeri decazuti in rosii taine desarte?
Un negru rece si rosul prea aprins...

The hell in your eyes

The Devil is haunting your soul
To lock your soul into a bowl,
He's not so big, but he isn't small,
He's ready to make you fall!

The Death is near. What can you feel?
You can't just smile, you have to fear!
The Death and Devil came to steal
Your life and love and give you a tear!

You want to hide, but then, surprise!
The Devil's right there, in your eyes,
The Death is near you and it's wise,
They want you to remember all your lies!

No one can save you now, it's late,
You'll burn in hell and that's your faith!
You have to die, no time to wait!
Your life is ready now to fade...